fiecare din noi are prieteni; mai mulţi sau mai puţini, mai mult sau mai putin prieteni. şi, uneori, apelăm la prieteni să ne ajute, să ne asculte atunci când trecem printr-o perioadă mai dificilă emoţional. avem nevoie să ne asculte cineva ofurile.
e normal să ne folosim prietenii ca pe nişte coşuri de gunoi emoţionale?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Mult timp m-a preocupat acest aspect si cred cu tarie ca nu. NU se numeste prieten cel care asculta toate peroratiile depresive ale unui alt individ - acela se numeste psiholog ratat. In general cred ca nu trebuie sa ne terorizam prietenii cu problemele noastre in ciuda proverbului ca prietenul la nevoie se cunoaste. Si chiar si in cazul acesta ar trebui definita "nevoia". Pana la urma "nevoie" e si nevoia prietenului de integritate psihologica si de liniste. Eu anul asta am renuntat la doua prietene pentru ca ma terorizau cu problemele lor. Una dintre ele a ajuns la performanta de a vorbi numai ea timp de 3 ore, numai despre problemele ei, la o intalnire la care eu o invitasem pentru a vedea ce mai face. Si am vazut... Alte 3 ore mi-au trebuit ca sa ma lepad de toata energia negativa pe care mi-a oferit-o cu "prietenie"...
Saint-Exupery: "Prietenul nu te judeca, prietenul te primeste". Cred ca nu trebuie sa ne condamnam prietenii pentru momentele lor de slabiciune, ci sa incercam daca putem sa le oferim o solutie mai buna decat lamentarea.
"Prietenul nu te judeca, prietenul te primeste"-Saint-Exupery
Trimiteți un comentariu