oricât de convingător aş putea fi într-un discurs despre greşelile mele în speranţa că cel/cea căruia i le prezint va învăţa din ele, sunt şi mai convins că fiecare din noi trebuie să-şi facă propriile greşeli şi să înveţe singur din ele.
5 comentarii:
Anonim
spunea...
Mai mult sau mai putin de acord cu tine... Oricine poate gresi, este ceva normal, dar important este sa nu faci de doua ori aceeasi greseala. Ar fi ideal ca de fiecare data sa luam decizia cea mai buna si sa nu fie nevoie de acea "greseala" ca sa-ti dai seama mai devreme sau mai tarziu ca regreti decizia luata, greseala facuta.
Daca greselile nu ar exista “noi” am fi mult mai fericiti pentru ca am fi scutiti de multe neimpliniri. Dar cum si tu ai scris anterior, greselile au un scop...din ele invatam si ne maturizam gandirea, comportamentul, intr-un cuvant, pe noi insine.
Eu am un obicei, cam prost de altfel, de a empatiza.Astfel, cand cineva imi spune o poveste din viata lui, eventual si despre greseli pe care le-a facut, incerc sa ma pun in pielea lui, sa il inteleg, sa ii inteleg sentimentele fata de lucrul facut gresit, apoi revin la mine si ma gandesc cum ar fi daca as face eu acea greseala.
Lucrurile acestea se intampla in fractiuni de secunda si involuntar. Nu aleg sa fac asta, ci pur si simplu asa se intampla.
Pe de alta parte, nu am simtit niciodata nevoia sa invat din propriile greseli. Daca s-au intamplat, asa a fost sa fie, dar daca am putut sa le evit, avand ca exemplu experienta altora, am facut-o si a fost bine.
nu cred ca cineva a reusit vreodata sa se puna in totalitate in pielea altuia; eu cu siguranta nu; poate de-asta mi-e aproape imposibil sa invat din greselile altora. aici intervine putin si "cum ar fi fost daca..."
Nici eu nu m-am pus in totalitate in pielea altcuiva. Nici nu cred ca se poate. Pot sa empatizez pana la un punct, insa suntem diferiti, gandim diferit si avem educatie si experienta de viata diferita. Pot doar sa incerc sa inteleg punctul de vedere al celuilalt si sa il compar apoi cu al meu. Eu mi-s mai fricoasa si mai perfectionista, nu prea imi place sa imi asum riscuri.
5 comentarii:
Mai mult sau mai putin de acord cu tine... Oricine poate gresi, este ceva normal, dar important este sa nu faci de doua ori aceeasi greseala.
Ar fi ideal ca de fiecare data sa luam decizia cea mai buna si sa nu fie nevoie de acea "greseala" ca sa-ti dai seama mai devreme sau mai tarziu ca regreti decizia luata, greseala facuta.
Daca greselile nu ar exista “noi” am fi mult mai fericiti pentru ca am fi scutiti de multe neimpliniri. Dar cum si tu ai scris anterior, greselile au un scop...din ele invatam si ne maturizam gandirea, comportamentul, intr-un cuvant, pe noi insine.
Eu am un obicei, cam prost de altfel, de a empatiza.Astfel, cand cineva imi spune o poveste din viata lui, eventual si despre greseli pe care le-a facut, incerc sa ma pun in pielea lui, sa il inteleg, sa ii inteleg sentimentele fata de lucrul facut gresit, apoi revin la mine si ma gandesc cum ar fi daca as face eu acea greseala.
Lucrurile acestea se intampla in fractiuni de secunda si involuntar. Nu aleg sa fac asta, ci pur si simplu asa se intampla.
Pe de alta parte, nu am simtit niciodata nevoia sa invat din propriile greseli. Daca s-au intamplat, asa a fost sa fie, dar daca am putut sa le evit, avand ca exemplu experienta altora, am facut-o si a fost bine.
nu cred ca cineva a reusit vreodata sa se puna in totalitate in pielea altuia; eu cu siguranta nu; poate de-asta mi-e aproape imposibil sa invat din greselile altora. aici intervine putin si "cum ar fi fost daca..."
Nici eu nu m-am pus in totalitate in pielea altcuiva. Nici nu cred ca se poate. Pot sa empatizez pana la un punct, insa suntem diferiti, gandim diferit si avem educatie si experienta de viata diferita. Pot doar sa incerc sa inteleg punctul de vedere al celuilalt si sa il compar apoi cu al meu. Eu mi-s mai fricoasa si mai perfectionista, nu prea imi place sa imi asum riscuri.
Trimiteți un comentariu