vineri, 30 mai 2008

oameni.

oamenii, fiinţe fascinante de altfel, sunt atât de obişnuiţi cu mizeria zilnică, sunt atât de obişnuiţi să şteargă cineva cu ei pe jos în fiecare zi, sunt atât de obişnuiţi să se târască de pe o zi pe alta încât, dacă fericirea în persoană ar apărea lângă ei şi li s-ar oferi întru totul, subconştientul lor mult prea obişnuit să fie călcat în picioare ar refuza cu orice chip să accepte posibilitatea fericirii. ar respinge fericirea, considerând-o, într-un sistem de referinţă distrus din toate punctele de vedere, un coşmar. un fel de prea frumos ca să poată fi adevărat.

eliberează-ţi mintea.

Un comentariu:

Victor Grigoriu spunea...

Adică cum? Nu-nțeleg, dă-mi un exemplu.